Sunteți curioși cum era vremea în urmă cu multe veacuri pe aceste meleaguri? I-ați spus vreodată „La mulți ani!” unui arbore? Știți ce se întâmplă de ziua lui? Aveți idee cum arată cartea de identitate a unui copac? Care e cea mai evidentă deosebire dintre un brad și un molid? Cum contribuie mesteacănul la un „sound” curat? A plouat cu întrebări când am ajuns în Pădurea Pedagogică de la Tășuleasa Social și am plecat de acolo cu tot atâtea răspunsuri.

S-o luăm metodic și cu amănunte, ca niște veritabili absolvenți de pedagogie silvică. Așa cum se pot considera toți cei care au trecut măcar o dată prin tabăra de voluntari, au sporovăit despre revegetare, reîmpădurire și puieți, s-au rătăcit câteva minute prin labirintul inițiatic din pădure și au sărit cam cât un jder într-o groapă de nisip unde îți poți compara performanțele cu cele ale faunei din regiune.

Acum patru secole, vremea era… Fiți pe pace, n-o să urmeze o lungă și modernă prelegere despre încălzirea globală! Ci doar o revelație, iscată de ghidul nostru de la Tășuleasa, un tânăr bărbos, în tricou, cu blugii tăiați și tobă de carte.Am spus tobă? Păi, așa cum scrie pe un panou pe care ni-l indică simpaticul ghid, lemnul de mesteacăn e folosit și la tobe.

Sound”-ul acela curat al percuției ar trebui să facă o reverență în fața tobelor din mesteacăn, întrucât acesta e ideal în studiourile de înregistrare. Tobele din mesteacăn produc un sunet foarte puternic pe frecvențele joase și înalte, de unde și utilizarea frecventă. Dar să revenim la copacul-meteorolog.

Practic, orice copac mai în vârstă îți poate spune exact ce vârstă are. „Cartea de identitate” a arborelui se găsește în inelele din secțiunea sa.

Grație „traducerii” ghidului nostru, am aflat de la un brad care fusese doborât de fulger că la 1.600 a fost o iarnă grea (în funcție de cât e de întunecată nuanța inelului, afli condițiile meteo dintr-o perioadă dată).

O să râdeți, dar cititorii pricepuți în inelele copacilor știu și domiciliul acestora: tot inelele indică dacă respectivul arbore a fost amplasat la marginea sau în interiorul pădurii!

Când e Ziua Arborelui a fost ușor să ținem minte. E 28 martie, dar nu data e cea mai relevantă, ci cum se
petrece la această aniversare: se plantează puieți. Pentru că cei ce vor veni după noi trebuie să se bucure de păduri așa cum o facem noi înșine acum.

Și să învețe, tot în mijlocul naturii, să deosebească molidul de brad: întâi de toate, primul e mult mai răspândit (22% din fondul forestier național, față de 5%). În al doilea rând, dincolo de culoare, de acele care înțeapă sau ba, la Tășuleasa am deprins un truc care te face să recunoști un molid din prima: conurile sunt aplecate, în timp ce la brad sunt ridicate.

În Pădurea Pedagogică am făcut un slalom printer pepiniere, liane, copaci-record (cel mai gros, cel mai înalt) și veverițe zburătoare.

La finalul slalomului, după câteva ceasuri memorabile petrecute în acest refugiu verde fără seamăn în Europa răsăriteană, am descoperit actualitatea expresiei „codrul e frate cu românul” și, mai ales, faptul că aceste cuvinte vor avea noimă și în viitor.