«

Indiferent de anotimpul în care vizitezi Țara Dornelor, ți se va spune numaidecât de unde vine numele de Bistrița Aurie: de la nisipul aurifer purtat cândva la vale, din timpuri imemorabile, de acest râu care se întâlnește în regiune cu nenumărați afluenți învolburați – dornele.

Firește, prețiosul metal nu mai e purtat de ape, în schimb, pe malurile râului Bistrița Aurie din comuna Ciocănești poți vedea movile masive de pământ, formate din vremurile în care oamenii locului se îndeletniceau cu cernitul nisipurilor aurifere.

Turiștii sosiți pe aceste meleaguri au astfel ocazia de a afla că nu doar munții noștri aur au purtat, vorba poetului, ci și râurile.

Text de Horia Ghibuțiu

Foto de Teodora Maftei

Totodată, iubitorii naturii bine conservate au oportunitatea de a retrăi senzațiile pe care marele geograf și etnograf George Vâlsan le descria astfel:

„Răcoarea te izbeşte în faţă ca un pahar de apă rece. Scuturi capul, căci pe păr se prinde boarea şi pe buze simţi nevăzute picături de ploaie. Vântul îţi trece ca o mână umedă prin păr şi aduce miros de zăpadă şi de răşină. Un peisaj răcoros, cu forme largi, lăsându-ţi impresia de solemnitate, accentuată prin vuietul adânc al pădurii de brad în care uneori îţi pare că auzi încă tropotul zimbrilor. Tot ţinutul răsună de izvoare, unele coborând tocmai din căldările glaciare de pe Rodna sau Căliman”.

»