«

“Lada de zestre” nu este o întâmplare muzeală la Ciocănești, nu este o expresie veche care s-a golit de conținut. Există în continuare lăzi de zestre. Există chiar și o defilare a lăzilor de zestre, care se întâmplă de Sfântă Maria Mare, în timpul Festivalului Păstrăvului. E o mândrie care s-a relansat, totuși, recent.

Până acum câțiva ani, în rătăcirea identitară care a urmat în tranziție, ciocăneștenii, așa cum subliniază și primarul Radu Ciocan, se cam detașaseră de obiceiul lăzilor de zestre. Le foloseau exact așa cum s-ar folosi o oricare altă ladă: puneau în ele făină, mălai, ce mai aveau oamenii prin gospodărie. Apoi au început să vină turiștii, iar turiștilor le plac lăzile de zestre, așa că s-au scos de prin poduri lăzi în etate, unele chiar din secolul al XIX-lea. Au început să apară chiar și colecționarii de lăzi de zestre! Ei vin la Festivalul Păstrăvului și admiră. Unele ciocăneștence, deși puține, se înduplecă și chiar vând.

Astăzi, la nuntă, nu se mai merge prin tot satul cu lada de zestre. Se lasă în continuare zestre, dar nu se mai transportă manual, cu lada.

Text de Andrei Crăciun

Vrem să vedem cu ochii noștri o ladă de zestre și mergem la pensiunea doamnei Viorica (pensiunea poartă chiar numele doamnei). E măritată de tânără, a făcut patruzeci și cinci de ani de mariaj, și nu se cade să o întrebăm ce vârstă are în prezent. Ce a avut Viorica în lada de zestre? A avut: cuverturi de pat, haine, cămăși, perne.

Doamna Viorica ne explică: pernele sunt foarte importante, pentru că atunci când soții se ceartă, și se mai ceartă, își ia fiecare perna lui și doarme pe ea. Nunta doamnei Viorica și a domnului Nistor, un bărbat scund, tăcut, harnic, a fost prima de la Casa de Cultură din Ciocănești. A fost plin. Numai nași au fost treizeci și doi! Așa e în Țara Dornelor.

Puțini dintre cei care s-au căsătorit acum patruzeci-cincizeci de ani au divorțat, se rezistă în căsătorie. Nu se merge cu plocoane pe la nași, fiindcă ar fi – totuși – prea costisitor. Una dintre nepoatele doamnei Viorica, studentă la Cluj-Napoca, nemăritată, nu aspiră să i se plimbe lada de zestre cu căruța cu boi prin Ciocănești, ceea ce nu înseamnă că nu ține la această tradiție. Ține, dar mai mult ca la un simbol, nu ca la o practică.

»