Povestea sculptatului in lemn pentru generatiile viitoare.

Dupa Noi este locul care iti aminteste in fiecare zi ca ceea ce esti, faci si alegi creeaza un ecou ce va rasuna generatii dupa generatii in urma ta.

Dupa Noi este promisiunea facuta fata de copiii nostri ca vor respira aer curat, vor cutreiera munti si vai racoroase si vor bea apa proaspata. Ca ne vom bucura de natura fara sa le ingradim altora dreptul de a se bucura la randul lor de ea. Ca vom repara ce s-a stricat, ca vom planta ce s-a taiat si vom sadi bucurie in sufletele celor pe care ii vom intalni.

“Dupa Noi” este promisiunea noastra ca vom pastra intacte comorile pe care le-am descoperit, ca le vom proteja si ca ii vom inspira si pe altii sa ni se alature.

Un prim popas il facem in Tara Dornelor, sa cunoastem Povestea Sculptatului In Lemn Pentru Generatiile Viitoare.

Un text de Cristina Bazavan

In cursul natural al lucrurilor, animalele si pasarile se adapteaza la mediul in care traiesc, iau in “hainele” lor culori din natura si, e demonstrat stiintific, poarta in limbaj “accentul locului”: graurii din Rusia canta diferit de cei din padurile din Cehia sau Romania, iar asta ii face ca, in timpul migratiei catre o zona mai calda, sa ramana atasati aceluiasi grup.

Mihai Vleju, un artist prelucrator in lemn si os din Dorna Arini, stie ca tot ceea ce e in natura e parte dintr-un echilibru asa ca isi construieste creatiile din bucati de lemn uscate pe care le gaseste pe carari de munte. El spune ca lemnul alege sa-i iasa in cale ca sa devina unealta cu care spune povestile locului.

Mihai a inceput sa prelucreze lemnul din nevoie. Venea dintr-o familie saraca, ar fi dorit sa faca scoala dar parintii nu aveau bani sa-l trimita la oras. Salvarea a venit de la un mestesugar care l-a acceptat ucenic dupa cateva interventii ale rudelor.

L-a uimit pe acesta cu disciplina si rezistenta la muncile grele si migaloase pe care le-a avut la inceput; cara resturile de lemn, lustruia si lacuia obiectele destinate uzului casnic – cuiere, mese, scaune. Cum l-a uimit cand i-a vazut prima sculptura in lemn. Mihai vazuse in cosul in care se arunca lemnul o bucata destul de mare care ar fi putut deveni o figurina asa ca a inceput sa-i dea chip pe ascuns. Doua saptamani mai tarziu, bucuria maestrului a fost confirmarea ca ar putea sa faca meseria aceasta.

In casa lui din Dorna Arini e un foisor de vara care te duce in atmosfera descrisa in Marile Sperante ale lui Dickens. O bolta din lemne cu forme stranii inconjurate de multe plante adaposteste banci din lemn si o masa masiva, toate rezultate din crengi pe care maestrul Vleju le-a cioplit.

La poarta, pentru calatorii care ajung pana in varful dealului unde e casa sa, e o sculptura care-i marcheaza teritoriul: un bust de femeie rezultat din suprapuneri de bucati masive de lemn, semn ca, dincolo de gardul mic, gazda e arta.

In Tara Dornelor prelucrarea lemnului e unul dintre mestesugurile cele mai bine pastrate, mestesug care are radacini inca de pe vremea dacilor, iar etnografii spun ca zona – care e amplasata intre munti si dealuri – a fost greu accesibila celor din afara ei, asa ca aici s-a desfasurat o activitate etnografica foarte conservatoare, localnicii neavand acces la alte culturi care sa-i influenteze.

Zona le-a adus insa si un comportament antreprenorial pentru ca oamenii locului au stiut dintotdeauna ca traiesc cu ceea ce isi produc din materialele pe care le au in jurul lor, iar creativitatea si adaptarea la natura are marturii in Muzeul de Etnologie din Vatra Dornei unde se afla doua scafe sapate cu dalti rudimentare in radacini de pin. In plus, in zona sunt 37 de biserici din lemn, vechi de sute de ani, construite de mestesugari locali.

Mihai Vleju are dovada celor mai bine de 50 de ani de cioplit in lemn ca, pentru familiile sarace din zona, prelucrarea lemnului este in continuare o sursa de venit, la fel ca acum 200 sau 1000 de ani, asa ca le preda copiilor – la un club din Vatra Dornei – mestesugul pe care l-a deprins. Are in fiecare an copii care castiga premii la olimpiadele de mestesuguri si se mandreste cu fiecare banut pe care acestia il aduc familiilor lor cu obiectele pe care le vand la targuri de profil.

Are fosti elevi care fac astazi porti pentru biserici sau restaureaza lucrari vechi de sute de ani lasand dovezi de traditie autentica celor care vin dupa noi.

Dar Mihai Vleju e preocupat constant nu doar de transmiterea traditiei, ci si de posibilitatea de a le asigura un venit celor care invata aceasta meserie pentru ca doar asa vor fi motivati sa o duca mai departe.

De asta a creat in 1996 festivalul “Cantecul cetinii”, o sarbatoare populara la care mestesugarii isi vand creatiile, iar turistii descopera traditiile odata cu mancarea si muzica locala. Festivalul se desfasoara in fiecare august si e una dintre cele mai vechi sarbatori populare contemporane din comunele Romaniei. Il ajuta fiica lui care a inteles importanta unei asemenea manifestari locale mai ales din povestirile lui din copilarie.

Nepotii studiaza Artele si Design, iar Mihai Vleju e sigur ca in creatiile lor viitoare vor duce o parte din spiritul locului si din traditiile din Tara Dornelor. Pentru ca traditiile ii fac, la fel ca pe pasarile calatoare, sa ramana uniti.
Vino si tu Dupa Noi pe www.dupanoi.ro