Istoricii știu că pe apele care se numesc acum Dorna se plutărește de pe vremea lui Alexandru cel Bun, adică de pe la 1400, pentru că – într-o atestare documentară pentru ctitoria Moldoviței – este scris că au ”adus păduri din susul Câmpulungului”, iar la vremea respectivă lemnul n-ar fi putut fi transportat decât pe apă, cu pluta.

Numele Dorna apare în mai multe țări, așa că originea lui e greu de definit de specialiști. Nemții au o Dorna în provincia Reusz, o altă Dorna există și în Turingia, tot în Germania, dar pe hărți mai poate fi găsită și un Doern, în Olanda.

Text de Cristina Bazavan

Foto: Anca Duma

Peste tot însă e vorba de o vale care are o apă, cu curenți puternici care o învolburează. Genul acesta de așezare a fost numită de daci Dzerna, iar de slavi Dolina si, de aici, peste ani au apărut Dornele, la noi și în alte țări.

În DEX dorna înseamnă vârtej, vâltoare, bulboană.

Iar acest istoric al numelui ne face să ne gândim că astăzi, cei care poartă numele de Dorin sau Dorina – nume derivate din Dorna – duc cu ei nu doar istoria locului în care strămoșii s-au născut, ci și o parte din caracterul puternic pe care-l exprimă cuvântul. Sunt oameni hotărâti și puternici.