Category: Comunitate

De aproape o jumătate de secol, Radu Rey salvează muntele. Așa l-a hărăzit soarta: să iubească muntele și muntele să fie mereu în pericol. În 1981, Radu Rey a salvat munții României de planurile de colectivizare ale comuniștilor. A avut curajul să-l avertizeze pe Ceaușescu: „Dacă zona de munte este colectivizată, România se sinucide economic”. După Revoluție s-a luptat pentru o „Lege a muntelui” și
pentru strategii durabile în zonele montane.

Azi are 75 de ani, e masiv ca o tălăzuire de stânci și lucrează la o mie de proiecte. Cel mai important: produsul montan. Ce înseamnă asta? Înseamnă un produs care este superior calitativ produsului ecologic și produsului tradițional. „Noi – spune Radu Rey – avem o polifloră montană în iarba muntelui care nu este repetabilă în alte locuri. Această polifloră îți dă o multitudine de vitamine. Îți mai dă și aportul plantelor medicinale, plus aerul și apa curate, plus mișcarea cu transpirație și eliminarea de toxine de către animale.

Asemenea carne și asemenea lapte nu se mai pot face nicăieri decât la munte. Acesta este produsul montan.” Pentru ca pe ambalajele produselor să apară marca „produs montan” e nevoie de o lege. La această lege lucrează Radu Rey.

Când veți vedea în frigiderul supermarketului de pe strada voastră primul produs montan, veți constata că e mai scump decât celelalte asemenea. „Da, așa și
trebuie să fie – spune Radu Rey – pentru că e făcut mai greu. O să-ți bag sănătate în casă și o să-ți cer un ban în plus.” Socoteala oamenilor de la munte e atât de simplă. E vremea ca muntele să fie salvat de oamenii de la șes.

Foto: Teodora Maftei

“No, muică, amu’ nu-s toate drămuite, dar stai să-ți spun cum era pe vremea mea”, ne spune baba Dranca, centenara din Ciocănești, înainte să-și înceapă istorisirea.

Am știut încă de atunci că vom păși în altă lume. O lume ceva mai simplă și cu mult-mult umor. O lume cu oameni aprigi și iscusiți, harnici și primitori. Și-am colindat prin sat, am bătut pe la porți, am filmat și-am strâns povești, ca să ne îngrijim și de cei care vin #dupănoi și să le dăm șansa să se bucure de comorile pe care le-am descoperit.

Așa a început periplul nostru pentru ”Povești din Ciocănești”. Câteva luni mai târziu, iată că totu-i gata și am lansat poate cea mai autentică serie de povești video ale oamenilor din inima satului.

De ce le spunem ”Povești din Ciocănești” e simplu. Pentru că satul-muzeu cu ulițe cotite și case încondeiate și-a deschis porțile pentru noi și ne-a primit încă de la începutul proiectului După Noi. Iar oamenii… oamenii ne-au dovedit încă o dată că viața bate filmul.

De la cel mai longeviv cuplu al satului la designerul cu studii la Roma care reinterpretează modelele tradiționale pe hainele moderne, pe toți i-am găsit așezați la gura sobei, în satul-muzeu din Vatra Dornei.

Dacă te-am făcut curios, te așteptăm să urmărești ”Povești din Ciocănești” în fiecare joi, pe www.dupanoi.ro.

Într-o odaie întunecată, ultima a casei, Despina Rusu țese, țese, țese. Războiul e mare, n-ar încăpea altundeva. Are nevoie de o cameră doar pentru el. Despina Rusu face ițari și face prosoape (în Țara Dornelor sunt multe nunți și mulți nași la o nuntă, e nevoie!), face tot mai des ie după ie, sunt la modă.

Despina Rusu se bucură că revine această modă, fiindcă ia noastră românească este – așa consider domnia sa – pur și simplu frumoasă.

Despina Rusu e și pe Facebook, e pe internet, a făcut cursuri la Poiana Negrii cu un grup de acțiune locală, cu un grup de producători din comuna Ciocănești, dar nu numai. Au fost acolo mulți artizani, mulți încondeietori de ouă, dintre cei care fac dulcețuri, siropuri. Au venit toți acolo, la simpozion, toți acești oameni care lasă o amprentă, o urmă a trecerii lor prin Țara Dornelor.

Despina Rusu țese fiindcă și mama ei a țesut. De la ea i-au rămas multe lucruri, printre care și războiul. Cum era să îl lase nefolosit? Mai are două surori, dar ele nu s-au apucat. Țese mai ales iarna, fiindcă atunci nu e prea mult de muncă afară și nu suportă să stea degeaba

„Hai că pun războiul! Că îmi și place, de ce să nu recunosc?”, spune Despina Rusu, apoi începe să apese la pedale și să țeasă. Spune că nu e greu de apăsat pedala unui război de țesut: „E ca la mașină, dacă ai carnet de conducere, ești bun și să țeși la război!”.

Despina Rusu are o fiică. Fiica ei nu țese, deși a fost învățată. S-a stabilit la oraș, la Suceava, dar doamna Rusu mai are o verișoară mai mică, pe care a învățat-o. „Las urmași, nu mă las!” Pe o splendidă pereche de ițari, cum poartă soțul doamnei, ia cam 250 de lei.

Muncește la ei și o săptămână.

Credit foto: Teodora Maftei

La ce vă duce cu gândul cuvântul „salvamont”? Probabil că la știri despre oameni prinși între nămeți, la turiști rătăciți noaptea prin păduri, la tot felul de pericole pe care nu le luăm în calcul atunci când plecăm pe munte. Pare că nu e un cuvânt prea bun pentru un început de excursie. Nimeni nu vrea să se întâlnească cu salvamontiștii.

Stop.
Acum intrați pe Facebook și căutați „salvamont vatra dornei“. Acolo veți da peste Petrică Ariciuc, șeful salvamontiștilor din acest orășel de la poalele munților. Petrică e salvamontistul de care aveți nevoie chiar și atunci când nu sunteți în primejdie. El e omul care aduce adrenalina în mirifica Țară a Dornelor. Veți afla că iarna se face schi pe pârtiile din zonă și, chiar dacă n-ați mai schiat niciodată, puteți începe aici. Există telescaun, teleschi și babyski.

Vara, dacă aveți curaj, puteți urca pe Masivul Rarău. Pe Pietrele Doamnei, la 1.700 de metri, puteți face escaladă asistați, desigur, de Petrică și băieții lui. Veți învăța să profitați de orice rid din stâncă pentru a ajunge sus. Merită, căci peisajul este pe atât de frumos pe cât de grea este escalada (nu trebuie să afle prietenii de pe Facebook, dar urcarea pe versanți se face cu frânghii de protecție). Tot vara puteți încerca senzația unică de a traversa râul Bistrița pe tiroliană.

Se face, după cum știți deja, și rafting în Țara Dornelor. Și nu numai la Ciocănești. Sunt trasee spectaculoase în zonele Zugreni sau Toance, la 20-30 de kilometri de Vatra Dornei. Aici, cursele de rafting sunt organizate de salvamontiști. Cel mai bun anotimp de mers la rafting e primăvara, când se topesc zăpezile, iar Bistrița e învolburată.

Cei care vor aventură pe uscat pot merge cu bicicleta în parcurile naturale. Sunt trasee marcate spre Neagra Șarului și spre Rusca. Peste 70 de kilometri pot fi străbătuți pe bicicletă în jurul masivelor muntoase.

Cicloturismul este, cu siguranță, modul cel mai bun și mai nepoluant de a descoperi frumusețile acestei zone.
Și totuși va veni un moment în care, oricum ați seta pinioanele și foile bicicletei, nu veți mai putea urca pe pantele prea abrupte. Atunci, numai calul vă va putea ajuta. Se traversează munții pe cai huțuli, ca în secolul al XVIII-lea. Puteți opta pentru excursii de două-trei zile, să uitați complet de lumea aglomerată de jos. Seara veți campa în locuri sigure, veți face focul și vă veți gândi la toate gândurile pe care, de-a lungul anilor, le-ați pus on hold.

Sunt multe lucruri de făcut în Țara Dornelor. Împrieteniți-vă cu salvamontistul și el vă va spune. Când mergeți la munte, nu mergeți doar să vedeți munți. Mergeți și să cunoașteți oameni. E parte din evadare.

Veți descoperi că salvamontistul vă salvează din monotonia ucigătoare a orașului.

Credit foto: : Silviu Matei

Știi acea senzație când ajungi într-un loc și simți că acolo, timpul a avut cu adevărat răbdare? Cu oamenii, cu natura, cu locurile și cu obiceiurile. Și-s toate tihnite și bine așezate, de parcă lucrurile se fac așa de când cerul și pământul. Ei bine, poate acesta este chiar cel mai bun argument pentru care ar trebui să vizitezi, măcar o dată în viață, Țara Dornelor.

Însă, dacă nu te-am convins, mai avem câțiva ași în mânecă:

Festivalul Național al Ouălor Încondeiate, Ediția a XV-a, Ciocănești

24-25 martie 2018

În Ciocănești se desfășoară de mai bine de 15 ani Festivalul Național al Ouălor Încondeiate. Printre participanți se numără încondeietori de ouă din toată ţara, meşteri populari și solişti îndrăgiţi de muzică populară. An de an, festivalul vine cu noi îmbunătățiri: concursuri de încondeiat pentru elevi și studenți, expoziții sau târguri pentru artizani.

Iar dacă tot ajungi în Țara Dornelor în weekendul de Buna Vestire, trebuie să vizitezi și Muzeul Național al Ouălor Încondeiate, unde te așteaptă o colecție de peste 2.000 de ouă ”închistrite”.

Măsura Oilor

Suhad, 26 mai 2018

Cum în zonă, această îndeletnicire este frecventă, oamenii pot sărbători evenimentul prin cântec și joc. Cu această ocazie, ciobanii mulg oile și le arată turiștilor cum se fac urda și cașul, sus la munte. Bineînțeles, pentru asta avem și stâna turistică.

Săptămâna Plutăritului, Ediția a IV-a, Ciocănești

11-17 august 2018

Săptămâna plutăritului e poate unul dintre cele fastuoase evenimente din Țara Dornelor. Localnicii construiesc plutele și le lansează, pline de turiști, pe Bistrița Aurie. Că doar nu degeaba se spune despre ei că-s ”duși cu pluta”.

Cei cinci plutași ”seniori” care mai trăiesc în Ciocănești se vor bucura să vă urce pe plută și să râdă de spaima voastră atunci când vă veți desprinde de la mal.

Festivalul Național al Păstrăvului, Ediția a XV-a, Ciocănești

18-19 august 2018

De Festivalul Național al Păstrăvului, Ciocăneștiul se transformă, iar platoul din fața primăriei devine în acele zile:

– spațiu de concerte;

– bucătărie gigantică în care păstrăvul e gătit după toate rețetele posibile;

– loc de premiere pentru câștigătorii concursului de pescuit în două manșe;

– expoziție de lăzi de zestre;

– ring de dansuri populare.

Festivalul Păstrăvului scoate din case tot ce au ciocăneștenii mai bun. Viața se mută în centrul satului și se stă la povești și la afinată până în răcoarea nopții. Atunci se face un foc de tabără și petrecerea continuă.

Răsculul Stânii, Ediția a XI-a, Botoș

8 septembrie 2018

Este ziua în care ciobanii de pe Suhard își permit să se trezească mai târziu. Mai târziu înseamnă la 4.00-5.00 dimineața. Vor mulge oile și vacile ultima oară în an, apoi vor coborî cu ele în satele de la poalele munților.

Când e de muncă e de muncă, dar nici când e de cântat și voie bună, dornenii nu se dau în lături. Tradiția spune că măsuratul oilor începe întotdeauna cu binecuvântarea preotului, pentru ca animalele să dea lapte bun. Apoi, sunt separate pentru ca fiecare cioban să-și poate mulge oile lui. Și, de cele mai multe ori, printre ei își fac loc și copii care vor să învețe meserie.

La final, localnicii se pun pe chefuit și întind o masă mare. Tot așa, să le meargă bine tot anul.

Festivalul de Datini și Obiceiuri din Străbuni, Ediția a XVI-a Ciocănești, Botoș

26-27 decembrie 2018

Cu toții știm că cele mai frumoase tradiții de Crăciun le găsim la sat. Fie că vorbim despre colindat, mersul cu ursul sau cu capra, dornenii încâ țin cu sfințenie de aceste tradiții și le duc mai departe în cadrul unui festival.

Dacă nu ai planuri anul acesta de Crăciun, poți încerca să ajungi prin Botoș. Dacă nu, te așteptăm în 2018!

Credit foto: Sergiu Iliuta

“Cu fiecare întâlnire parcă devenim mai încrezători și sperăm mai creativi, și credem cu tărie că ceea ce facem o să rămână după noi!”.

Asta ne-a spus doamna Despina după workshop-ul pe care l-am avut la Ciocănești, în noiembrie anul trecut. Și parcă e o viață de atunci, că tare ne e dor de oamenii de acolo și de bucatele lor tradiționale. Pentru că trebuie să știți, doamna Despina face cele mai bune gogoși din câte a văzut Țara Dornelor. Și niște ii de ți-e mai mare dragul să le privești, iar atunci când le îmbraci simți cu adevărat mândrie și respect pentru munca acestor oameni.

Pe meșteșugarii din Vatra Dornei i-am cunoscut la workshop-ul de social media pe care l-am avut anul trecut. Știm, sună ciudat „social media” când vorbim despre niște oameni simpli de la țară, dar tocmai asta am încercat noi să facem. Să le arătăm cum, pe Facebook, pot prezenta lumii micile comori pe care le creează și își pot apropia comunități întregi de oameni.

Le-am vorbit despre social media și despre mediul online, i-am indrumat să-și facă pagină de Facebook și am avut chiar o inițiere în tainele fotografiei de produs.

”Apoi, ne modernizăm și noi o leacă! Ne facem pagină de Facebook; punem ,,poze pe internet’’ cu toate lucrurile frumoase pe care le facem, cu tradiții și obiceiuri; răspundem oamenilor dacă vor să cumpere. Astfel, toată lumea, indiferent de zona unde se află, să știe unde ne găsește, ce produse vindem și cum pot cumpăra lucruri de la noi, fără să bată atâta amar de drum”.

Două zile, trei speakeri și 20 de invitați curioși. Așa putem rezuma weekendul pe care l-am petrecut la Ciocănești. Aaa, și multe emoții. Că altfel, nu-i ușor să prezinți în fața a 20 de oameni, toți îmbrăcați în straie populare, cu opinci și bundițe.

Iar acum, mai mare ne e plăcerea să le vedem postările pe Facebook. Așa, simple și cu grai autentic, de ți se prind imediat de suflet! Dacă nu ne credeți, aruncați o privire
aici,
aici sau
aici.

Căutăm să ne întoarcem cu fiecare ocazie în locurile pe care le îndrăgim și la oamenii care ne-au intrat la suflet. Doar așa putem avea cu adevărat grijă de ceea ce lăsăm #DupăNoi.