Category: Comunitate

Ludoteca „La Furnica” din Ciocănești a fost inaugurată pe 18 iulie 1999. Este prima ludotecă din Țara Dornelor. E o casă micuță, cu două încăperi. Una e plină cu rafturi, ca o imensă cămară cu bunătăți. Pe rafturi sunt păpuși, roboți, mașinuțe, jucării din pluș, legouri, puzzle-uri, de toate! Un paradis pentru copii.

Șapte sute de jucării are ludoteca, vreo două sute au cam fost stricate și s-au pierdut pe altarul copilăriei. Dar nu doar copiii ciocăneștenilor vin la ludotecă să împrumute o jucărie. Și profesorul de educație fizică și sport de la școala din Ciocănești trece pragul „Furnicii”. E pasionat de puzzle-uri mari, de cele cu peste o mie de piese.

În cea de-a doua cameră e o sală de internet și o mică bibliotecă de literatură școlară. La internet mai vin copiii să își facă documentarea pentru referatele școlare. Primăria susține cheltuielile. Jucăriile vin de la asociații din localitatea elvețiană Lonay.

În vacanță, copiii nu vin la ludotecă. Țara Dornelor oferă nenumărate posibilități de joacă în natură. În curte, la „Furnică”, e un leagăn vechi în care nu se dă nimeni.

13-15 august – Festivalul Păstrăvului

E cel mai mare festival al comunei-muzeu Ciocănești. A ajuns la a 13-a ediție. Platoul din fața primăriei devine în acele zile:

– spațiu de concerte în care ansamblul „Bistrița Aurie” interpretează muzică tradițională, locală;
– bucătărie gigantică în care păstrăvul e gătit după toate rețetele posibile;
– loc de premiere pentru câștigătorii concursului de pescuit în două manșe;
– expoziție de lăzi de zestre;
– ring de dansuri populare.

Festivalul Păstrăvului scoate din case tot ce au ciocăneștenii mai bun. Viața se mută în centrul satului și se stă la povești și la afinată până în răcoarea nopții. Atunci se face un foc de tabără și petrecerea continuă.

8 septembrie – Răvășitul stânelor

E ziua în care ciobanii de pe Suhard își permit să se trezească mai târziu.

Mai târziu înseamnă la 4.00-5.00 dimineața. Vor mulge oile și vacile ultima oară în an, apoi vor coborî cu ele în satele de la poalele munților. Pe 8 septembrie, animalele sunt mânate la vale, semn că s-a terminat vara. Pe ulițe, mugetele se amestecă cu primele fuioare de fum.

11 decembrie – Ziua Mondială a Muntelui

În Țara Dornelor, muntele are o blândețe duhovnicească. Chiar dacă unele vârfuri depășesc 2.000 de metri, rar vezi pante abrupte și tălăzuiri stâncoase. Muntele dornenilor e lin, dar, chiar și așa, pe 11 decembrie e bine să te trezești cu muntele în fereastră, nu la picioare. Ziua e scurtă și nu-i vreme de plimbări. De cele mai multe ori, începutul lui decembrie aduce zăpezile iuți, cu fulgi ca spicul.

Atunci pădurile își încep simfoniile pentru lupi și sihaștri. Țineți minte însă că nu există nimic rău în natură. Toate își au rostul lor.

Radu Ciocan, primarul din Ciocănești, ne-a avertizat la sfârșitul întrevederii. Ne-a strigat din holul Primăriei că am venit degeaba până în Țara Dornelor dacă nu vom vedea o stână renovată frumos, pe bani europeni, pe muntele Suhard.

Urcăm Suhardul. Stâna pe care o vizităm e la o altitudine de 1.200 de metri, la zece kilometri de Ciocănești. Stâna e făcută de Asociația Crescătorilor de Animale din Ciocănești, cu fonduri europene. În jur, pădurea e înveșmântată deopotrivă în molizi și fagi. Baciul acestei stâne poartă numele de Dumitru Moldovan. Are cincizeci de ani. La stâna aceasta sunt numai vaci.

E o situație generală în Țara Dornelor, și nu numai, se întâmplă în toată România: ciobanii de oi sunt tot mai puțini. Nu mai rentează oaia. Trebuie să ai cel puțin cincizeci ca să fie eficient economic, mai ales că nici lâna nu se mai caută.

În plus, e și mai ușor să fii cioban de vaci, fiindcă acestea, spre deosebire de oi, nu trebuie păzite atunci când pasc. Trebuie doar strânse.

Viața de cioban la o stână de pe Suhard nu e ușoară, dar nicăieri nu e ușoară viața de cioban: dorm puțin acești bărbați, se trezesc la două noaptea și la trei încep deja să mulgă. O vacă dă cam zece litri de lapte pe zi.

La această stână sunt nouăzeci de vaci și doar șase ciobani, cu Dumitru Moldovan cu tot.

După muls, e laptele de închegat, e urda de făcut, e și cașul. Prima parte a zilei de muncă se termină la prânzul cel mic, pe la 12. Până la 14, ciobanii au liber. După care procedura se reia.

Un cioban câștigă 20 de milioane pe lună. Ei sunt angajați ai asociației crescătorilor de animale din comună. Fiecare om din asociație trebuie să dea 200 de lei pe toată vara, pentru plata ciobanilor. În asociație sunt toți sătenii. Toți au animale.

Baciul Dumitru Moldovan are trei copii, doi băieți și o fată. Băieții nu vor să fie, la rândul lor, ciobani. Au făcut școli pe la oraș, la Iași, și au rămas acolo. Nu e îngrijorat. Nu sunt pasionați de stână, treaba lor! Fiecare e cu drumul lui.

Dumitru Moldovan nu mai are un ochi. I l-a scos un taur. Stâna e modernă, există posibilitatea ca vacile să fie mulse la pompă. S-a schimbat secolul pe Suhard, iar baciul e sigur că nu se va sfârșit meseria aceasta cât vor mai exista oameni și animale pe pământ.

Ciobanul a fost o singură dată la București. În 1983, la un meci România-Italia, scor 1-0. Atunci, pentru noi, a marcat Ladislau Bölöni.

Dupa Noi este locul care iti aminteste in fiecare zi ca ceea ce esti, faci si alegi creeaza un ecou ce va rasuna generatii dupa generatii in urma ta.

Dupa Noi este promisiunea facuta fata de copiii nostri ca vor respira aer curat, vor cutreiera munti si vai racoroase si vor bea apa proaspata. Ca ne vom bucura de natura fara sa le ingradim altora dreptul de a se bucura la randul lor de ea. Ca vom repara ce s-a stricat, ca vom planta ce s-a taiat si vom sadi bucurie in sufletele celor pe care ii vom intalni.

“Dupa Noi” este promisiunea noastra ca vom pastra intacte comorile pe care le-am descoperit, ca le vom proteja si ca ii vom inspira si pe altii sa ni se alature.

Un prim popas il facem in Tara Dornelor, sa cunoastem Povestea Sculptatului In Lemn Pentru Generatiile Viitoare.

Un text de Cristina Bazavan

In cursul natural al lucrurilor, animalele si pasarile se adapteaza la mediul in care traiesc, iau in “hainele” lor culori din natura si, e demonstrat stiintific, poarta in limbaj “accentul locului”: graurii din Rusia canta diferit de cei din padurile din Cehia sau Romania, iar asta ii face ca, in timpul migratiei catre o zona mai calda, sa ramana atasati aceluiasi grup.

Mihai Vleju, un artist prelucrator in lemn si os din Dorna Arini, stie ca tot ceea ce e in natura e parte dintr-un echilibru asa ca isi construieste creatiile din bucati de lemn uscate pe care le gaseste pe carari de munte. El spune ca lemnul alege sa-i iasa in cale ca sa devina unealta cu care spune povestile locului.

Mihai a inceput sa prelucreze lemnul din nevoie. Venea dintr-o familie saraca, ar fi dorit sa faca scoala dar parintii nu aveau bani sa-l trimita la oras. Salvarea a venit de la un mestesugar care l-a acceptat ucenic dupa cateva interventii ale rudelor.

L-a uimit pe acesta cu disciplina si rezistenta la muncile grele si migaloase pe care le-a avut la inceput; cara resturile de lemn, lustruia si lacuia obiectele destinate uzului casnic – cuiere, mese, scaune. Cum l-a uimit cand i-a vazut prima sculptura in lemn. Mihai vazuse in cosul in care se arunca lemnul o bucata destul de mare care ar fi putut deveni o figurina asa ca a inceput sa-i dea chip pe ascuns. Doua saptamani mai tarziu, bucuria maestrului a fost confirmarea ca ar putea sa faca meseria aceasta.

In casa lui din Dorna Arini e un foisor de vara care te duce in atmosfera descrisa in Marile Sperante ale lui Dickens. O bolta din lemne cu forme stranii inconjurate de multe plante adaposteste banci din lemn si o masa masiva, toate rezultate din crengi pe care maestrul Vleju le-a cioplit.

La poarta, pentru calatorii care ajung pana in varful dealului unde e casa sa, e o sculptura care-i marcheaza teritoriul: un bust de femeie rezultat din suprapuneri de bucati masive de lemn, semn ca, dincolo de gardul mic, gazda e arta.

In Tara Dornelor prelucrarea lemnului e unul dintre mestesugurile cele mai bine pastrate, mestesug care are radacini inca de pe vremea dacilor, iar etnografii spun ca zona – care e amplasata intre munti si dealuri – a fost greu accesibila celor din afara ei, asa ca aici s-a desfasurat o activitate etnografica foarte conservatoare, localnicii neavand acces la alte culturi care sa-i influenteze.

Zona le-a adus insa si un comportament antreprenorial pentru ca oamenii locului au stiut dintotdeauna ca traiesc cu ceea ce isi produc din materialele pe care le au in jurul lor, iar creativitatea si adaptarea la natura are marturii in Muzeul de Etnologie din Vatra Dornei unde se afla doua scafe sapate cu dalti rudimentare in radacini de pin. In plus, in zona sunt 37 de biserici din lemn, vechi de sute de ani, construite de mestesugari locali.

Mihai Vleju are dovada celor mai bine de 50 de ani de cioplit in lemn ca, pentru familiile sarace din zona, prelucrarea lemnului este in continuare o sursa de venit, la fel ca acum 200 sau 1000 de ani, asa ca le preda copiilor – la un club din Vatra Dornei – mestesugul pe care l-a deprins. Are in fiecare an copii care castiga premii la olimpiadele de mestesuguri si se mandreste cu fiecare banut pe care acestia il aduc familiilor lor cu obiectele pe care le vand la targuri de profil.

Are fosti elevi care fac astazi porti pentru biserici sau restaureaza lucrari vechi de sute de ani lasand dovezi de traditie autentica celor care vin dupa noi.

Dar Mihai Vleju e preocupat constant nu doar de transmiterea traditiei, ci si de posibilitatea de a le asigura un venit celor care invata aceasta meserie pentru ca doar asa vor fi motivati sa o duca mai departe.

De asta a creat in 1996 festivalul “Cantecul cetinii”, o sarbatoare populara la care mestesugarii isi vand creatiile, iar turistii descopera traditiile odata cu mancarea si muzica locala. Festivalul se desfasoara in fiecare august si e una dintre cele mai vechi sarbatori populare contemporane din comunele Romaniei. Il ajuta fiica lui care a inteles importanta unei asemenea manifestari locale mai ales din povestirile lui din copilarie.

Nepotii studiaza Artele si Design, iar Mihai Vleju e sigur ca in creatiile lor viitoare vor duce o parte din spiritul locului si din traditiile din Tara Dornelor. Pentru ca traditiile ii fac, la fel ca pe pasarile calatoare, sa ramana uniti.
Vino si tu Dupa Noi pe www.dupanoi.ro

Bucureşti, 6 iulie 2016 – Coca-Cola HBC România, cea mai mare companie din industria băuturilor de pe piaţa locală, iniţiază – cu sprijinul Asociaţiei ViitorPlus şi al Administraţiei Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşnița – un proiect important, care are ca obiective principale valorificarea potenţialului turistic şi protejarea cadrului natural din zona Cascadei Bigăr. Proiectul a apărut la iniţiativa unei echipe de angajaţi Coca-Cola HBC România din Timişoara, care au propus această idee spre finanţare către companie. Iniţiativa de a amenaja zona Cascadei Bigăr, faimoasă pentru frumuseţea sa, se înscrie în platforma După Noi, recent lansată de Coca-Cola HBC, prin care compania îşi propune să inspire cât mai mulţi oameni să conştientizeze cât de important este ce lasă în urma lor şi să adopte un stil de viaţă cât mai responsabil, pe care să-l transmită şi generaţiilor viitoare.

Începând cu data de 6 iulie 2016, timp de câteva luni, în zona Cascadei Bigăr vor avea loc ample lucrări de amenajare eco-turistică, care oferă soluţii nedistructive şi sustenabile pentru mediul înconjurător.

Proiectul va include dezvoltarea unui traseu turistic coerent şi integrat începând cu accesul în zona Cascadei Bigăr şi continuând cu restul obiectivelor turistice din apropierea sa.

Principalele lucrări de reabilitare vor viza:


• amenajarea unui traseu pietonal între parcare şi intrarea în Parcul Naţional, de-a lungul DN 57B;

• amenajarea unui drum de acces de la intrarea în Parc şi până la baza Cascadei;

• realizarea unei treceri către Grota Bigăr, aflată în imediata apropiere a Cascadei;

• dotarea zonei cu panouri informative, pubele ecologice, marcaje de atenţionare, locuri de repaus.

Pentru toate aceste intervenţii vor fi folosite materiale naturale, aşa cum sunt pietrişul sau lemnul, care au un impact redus asupra mediului înconjurător.

Întregul proiect local, privind amenajarea eco-turistică a zonei, a fost dezvoltat la iniţiativa echipei Coca-Cola HBC România din Timişoara, din dorinţa angajaţilor Silviu Calotă, Sorin Giurescu şi Viorel Picioruş de a valorifica potenţialul turistic al zonei şi de a proteja cadrul natural de aici. Această iniţiativă face parte din proiectul intern Coca-Cola HBC România – “Eu fac schimbarea în comunitatea mea”, al cărui scop este de a implica membrii echipei în generarea de soluţii la nevoile comunităţilor locale. “Eu fac schimbarea în comunitatea mea” este o competiţie internă de proiecte de responsabilitate socială, propuse de angajaţii Coca-Cola HBC România.

Întregul demers este derulat sub platforma DupaNoi.ro care înglobează toate iniţiativele de responsabilitate socială susţinute de Coca-Cola HBC România la nivel local şi care îşi propune să inspire cât mai mulţi oameni să lase în urmă o lume mai bună, prin protejarea resurselor naturale, prin promovarea valorilor, poveştilor şi a locurilor din România.

Mai multe despre Dupa Noi puteți afla urmărind filmul manifest și paginile de Facebook și Instagram ale proiectului.

Despre Cascada Bigăr

Situată în Valea Minișului din Județul Caraș-Severin – la jumătatea distanței dintre localitățile Anina și Bozovici, pe DN 57B – Cascada Bigăr reprezintă un adevărat monument al naturii și un obiectiv turistic de valoare pentru România. Mai mult, în 2013, presa internațională de specialitate a nominalizat Cascada Bigăr drept cea mai frumoasă cascadă unica din lume.

Despre asociația ViitorPlus

ViitorPlus este o organizație nonprofit, care derulează din 2006 proiecte de educație și conștientizare, reciclare, producție de confecții textile naturale, dotarea unor obiective sociale cu colectoare solare manufacturate, proiecte ce contribuie la soluționarea unor probleme sociale și de mediu în diferite județe ale țării, precum Brasov, Caraș-Severin, Constanța, Călărași, Prahova, Sibiu, Sălaj sau în București. Printre cele mai cunoscute proiecte ale organizației, ce au primit recunoaşteri în diferite competiţii naţionale şi internaţionale se numără “Atelierul de pânză”, “Recicleta”, „ecOprovocarea” sau “Harta Reciclarii”. Viziunea ViitorPlus: “Redescoperim împreună legătura cu natura şi investim în ceea ce lăsăm în urma noastră”. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.viitorplus.ro