Category: Mediu

Caraș-Severin, iunie 2018 – La un an de la amenajarea eco-turistică a zonei Cascadei Bigăr, numărul turiștilor s-a dublat. Dacă în perioada 2016-2017 au vizitat cascada 50.000 de turiști, în intervalul 2017-2018, numărul lor a depășit 100.000. Cel mai mare flux de vizitatori a fost înregistrat în perioada 01-06 iunie 2017, imediat după ce au fost finalizate lucrările de amenajare a zonei.

„Percepția turiștilor despre zona Cascadei Bigăr s-a îmbunătățit considerabil, 90% dintre ei declarând că se vor întoarce în zonă”, a declarat Mile Galcan, Responsabil Comunități, Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița.

Reamenajarea eco-turistică a zonei Cascadei Bigăr este un proiect implementat de Coca-Cola HBC România, cu sprijinul Asociaţiei Viitor Plus, al companiei CON-A, al Primăriei Bozovici şi al Administraţiei Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşnița, sub umbrela platformei de sustenabilitate După Noi.

„Proiectul amenajării eco-turistice din jurul Cascadei Bigăr este dovada clară că proiectele de responsabilitate socială au un ecou real în comunitate. Din inițiativa colegilor noștri de la fabrica din Timișoara, am reușit să rescriem povestea unuia dintre cele mai frumoase locuri din România, de care se bucură acum turiștii din întreaga lume. Numărul vizitatorilor s-a dublat odată cu inaugurarea amenajării, dar poate cel mai important lucru este că aceștia doresc să se întoarcă”, a declarat Irina Ionescu, Public Affairs & Communications Manager al Coca-Cola HBC România.

Proiectul a fost coordonat de organizația non-guvernamentală ViitorPlus, care s-a implicat activ încă de la început și a supervizat toate etapele – consultare, proiectare, avizare și execuție.

„Dezvoltarea durabilă se face în comunitate și pentru comunitate. Iar proiectul ThinkBIGar este un exemplu de <<best practice>>. Un parteneriat public-privat de succes, realizat cu ajutorul Asociației ViitorPlus, în beneficiul naturii și al turiștilor. Turiști care, după cum bine vedem, sunt tot mai atrași de această zonă.

Tot ce ne rămâne de făcut este să păstrăm în bună stare facilitățile puse la dispoziție și să ne oferim mai mult timp pentru a descoperi locurile frumoase pe care România le ascunde”, a declarat Teia Ciulacu, Președintele Asociației ViitorPlus.

În mai 2017, Coca-Cola HBC România, împreună cu partenerii proiectului, au anunțat finalizarea lucrărilor de amenajare eco-turistică a zonei cascadei Bigăr, nominalizată în 2013 drept cea mai frumoasă cascadă unică din lume*. Valoarea totală a investițiilor pentru reabilitarea zonei a fost de aproximativ 140.000 de euro și a vizat:

• amenajarea unui traseu pietonal între parcare şi intrarea în Parcul Naţional, de-a lungul DN57B;
• amenajarea unui drum de acces de la intrarea în Parc şi construcția unei platforme care facilitează accesul la baza cascadei;
• amenajarea unor spații și poteci între cascadă și izvor, cât și realizarea unei treceri către Grota Bigăr, aflată în apropierea cascadei;
• dotarea zonei cu panouri informative, pubele ecologice, marcaje de atenţionare și locuri de
  repaus.

Proiectul a pornit la inițiativa angajaților Coca-Cola HBC de la fabrica din Timișoara, care au remarcat potențialul zonei și și-au dorit ca accesul la baza cascadei să fie mai ușor și sigur. Trei ani mai târziu, proiectul lor a fost pus în aplicare sub platforma DupaNoi.ro, care înglobează toate iniţiativele de responsabilitate socială susţinute de Coca-Cola HBC România la nivel local.

După Noi își propune să inspire cât mai mulţi oameni să lase în urmă o lume mai bună, prin protejarea resurselor naturale, prin promovarea valorilor, a poveştilor şi a locurilor din România. Mai multe despre platforma DupaNoi.ro puteți afla urmărind filmul manifest sau accesând website-ul platformei și paginile sale de Facebook și Instagram.

Situată în Valea Minișului din Județul Caraș-Severin – la jumătatea distanței dintre localitățile Anina și Bozovici, pe DN 57B – Cascada Bigăr reprezintă un adevărat monument al naturii și un obiectiv turistic de valoare pentru România. Mai mult, în 2013, presa internațională de specialitate a nominalizat Cascada Bigăr drept cea mai frumoasă cascadă unică din lume.

Despre Coca-Cola HBC România

Coca-Cola Hellenic este unul dintre cei mai mari îmbuteliatori ai companiei Coca-Cola, având vânzări de peste 2 miliarde de unități. Compania activează într-o zonă geografică extinsă, având operațiuni în 28 de țări, servind o populație de aproximativ 590 milioane de oameni. Coca-Cola HBC oferă o gamă variată de băuturi răcoritoare din categoria celor carbogazoase, sucuri, apă, energizante, ceaiuri și cafea.

Coca-Cola HBC promovează o dezvoltare durabilă, generând valoare pentru afacerea sa și pentru societatea în care activează. În acest sens, compania furnizează băuturi răcoritoare care satisfac nevoile diverse ale consumatorilor, încurajând în același timp un mediu de lucru deschis și desfășurându-și activitatea într-un mod responsabil astfel încât să protejeze și să mențină neschimbat mediul înconjurător, contribuind la dezvoltarea socio-economică a comunităților locale.

Coca-Cola HBC este lider al industriei de băuturi in Dow Jones Sustainability Index (atât la nivel mondial cât si european) și este totodată inclusă in FTSE4Good Index. ȋn România, ca în toate țările în care își desfășoară activitatea, Coca-Cola deține și funcționează pe baza unui sistem propriu, incluzând toate verigile necesare producerii și distribuției produselor către consumatori. În România, Sistemul este format din Coca-Cola România (filială a The Coca-Cola Company, proprietarul mărcilor înregistrate) și partenerul său Coca-Cola Hellenic denumit Coca-Cola HBC România, care îmbuteliază și distribuie produsele Coca-Cola sub licența The Coca-Cola Company în România.

Pentru mai multe informaţii legate de companie vă rugăm să vizitați website-urile www.coca-colahellenic.ro și www.thecoca-colacompany.com.

Despre Asociația ViitorPlus

ViitorPlus este o organizație nonprofit, care derulează din 2006 proiecte de educație și conștientizare, reciclare, producție de confecții textile naturale, împăduriri, dotarea unor obiective sociale cu colectoare solare manufacturate, proiecte ce contribuie la soluționarea unor probleme sociale și de mediu în diferite județe ale țării, precum Brașov, Caraș-Severin, Constanța, Călărași, Prahova, Sibiu, Sălaj sau în București.

Printre cele mai cunoscute proiecte ale organizației, ce au primit recunoaşteri în diferite competiţii naţionale şi internaţionale se numără "Atelierul de pânză", "Recicleta", „ecOprovocarea", Adoptă un copac” sau "Harta Reciclării". Viziunea ViitorPlus: "Redescoperim împreună legătura cu natura şi investim în ceea ce lăsăm în urma noastră". Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.viitorplus.ro.

*The World Geography a clasat cascada Bigăr pe primul loc în topul celor mai frumoase cascade unice din lume.

Ioachim are 7 ani, dar mai întâi zice de 8, e blond, tuns castron și se sprijină de un băț. Cristian are 4 ani. Și el e blond tuns castron, însă e mai volubil și mai cutezător decât fratele său. Ioachim și Cristian au o surioară – ei nu spun așa, pomenesc de o fetiță – pe nume Nectaria. „O mai crescut.
Înainte era cât o carte, acum e mai mare”, spune Cristian. „Și ce faceți voi aici?”, întreabă cineva din grupul de bucureșteni care respiră greu după ce au urcat partea cea mai floare la ureche dintr-un traseu montan cu grad de dificultate foarte mic.

În fața evidenței, Cristian lasă ochii în pământ, sfios: „Ne jucăm cu bățul”. După acest episod, intrăm în curtea schitului 12 Apostoli (aparținând de Mănăstirea Putna), unde au venit părinții lui Ioachim, Cristian și Nectaria, și batem la ușă pentru niște apă. Serviabil, unul dintre cei patru călugări de aici le ostoiește setea orășenilor nepregătiți de munte și îi îndrumă spre straniile formațiuni stâncoase supranumite 12 Apostoli, aflate la circa o oră și jumătate de mers pe jos, tocmai în vârf de munte (1753 metri).

Am făcut multe popasuri spre schitul 12 Apostoli din Țara Dornelor. Până să ajungem sus, am fotografiat tot ce ne-a tăiat respirația, de la vegetația subalpină până la frumusețea dură a unei cariere de piatră relativ tinere.

Cât despre cei 12 Apostoli, aflați în nordul craterului vulcanic din Munții Călimani, natura, se povestește, este un artist, puțin nebun, dar artist. Cum altfel să explici sculpturile fantastice pe care le formează grupul de stânci care constituie „rezervația” 12 Apostoli?

Înspre toate punctele cardinale, minuni! La nord, figura unui moșstrămoș cu barbă, la sud, un alt bătrân, la est, un urs cu capul plecat leneș, la vest, o femeie care amintește, prin suplețea giacomettică a formelor, de silueta anticei regine egiptene Nefertiti.

Magnific rămâne totuși „Moșul”, care prezintă, ca-n caleidoscop, nu mai puțin de trei fațete distincte, toate cu chip uman. Ineditul acestei rezervații de stânci a provocat imaginația dornenilor, nu puțini asemuindu-le cu megaliții din Insula Paștelui.

Dar cum au apărut cei 12 Apostoli? De „vină” este lucrarea milenară a vântului și a ploilor care s-au abătut asupra rocilor vulcanice, modelându-le. Desigur, funcționează și mitul că la mijloc ar fi vorba despre o mână de om, mai exact despre creatori străvechi de simboluri.

De sărbătoarea celor 12 Apostoli (29 iunie, în calendarul ortodox), localnicii urcă agale din zonele învecinate pentru a sărbători „Moșii din Călimani”. Originile acestei sărbători sunt precreștine. A existat un străvechi cult dacic al soarelui, al bradului și al focului, care avea ca temă principală venerarea moșilor și strămoșilor.

Acest drum până la 12 Apostoli – de doar 11 kilometri – a fost inclus în 2011 pe lista celor mai frumoase 20 de poteci ale României.

Unul dintre punctele de atracție pe timp de iarnă în Țara Dornelor constă în pârtiile de schi, iar perla coroanei este pârtia naturală pentru sanie, singura pârtie competițională de acest tip din partea estică a Europei.

Imaginați-vă un tunel de gheață naturală pe care sportivii se lansează cu sănii cu lame ascuțite, așezați pe spate cu puncte de susținere doar în brațe și în picioare. Specialiștii spun că este mult mai spectaculoasă competiția de sanie pe pistă naturală, pentru că senzația este foarte aproape de ceea ce se întâmpla în copilărie la săniuș, cu o diferență de… viteză. În unele viraje, sportivul poate atinge și 90 de kilometri pe oră, iar forțele care apasă asupra lui îl țintuiesc literalmente în sanie.

Sania, bobul și skeletonul (probă similar saniei, doar că sportivul se lansează așezat pe burtă, cu capul înainte) sunt considerate unele dintre cele mai spectaculoase și mai riscante sporturi de iarnă, iar practicanții necesită antrenamente fizice intense. Într-o asemenea cursă, sunt foarte expuși mușchii gâtului și ai brațelor, prinderea de sanie făcându-se doar cu forța fizică a sportivului.

Pârtia din Țara Dornelor fost construită la o altitudine de 960 de metri, are 1.024 m, 11 viraje și o diferență de altitudine de 124 m, iar din 2013 găzduiește etapa de Cupă Mondială la Sanie. Cu asemenea pistă, Vatra Dornei ar putea ajunge un centru important de pregătire pentru sportivii de sanie din Europa, iar localitatea se poate mândri cu un sportiv care a participat la trei ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice de Iarnă (2006 – Torino, 2010 – Vancouver și 2014 – Soci).

Bogdan Macovei s-a născut în Vatra Dornei în 1983, dar la jocurile olimpice concurează pentru Republica Moldova, pentru că, la momentul junioratului lui, echipa națională a României avea sportivi foarte valoroși și nu și-a găsit loc în echipa mare. A preferat să meargă să concureze pentru Republica Moldova, ca să nu piardă ani de antrenament, dar a continuat să se antreneze și în Vatra Dornei.

Anul acesta a făcut și pasul spre antrenorat și duce mai departe tradiția sportivă a locului cu un elev (Leo Cepoi) care, în 2016, participă la Jocurile Olimpice pentru juniori de la Lillehammer, Norvegia. Pârtia naturală pentru sanie este destinată doar competițiilor, dar turiștii pot beneficia nu doar de adrenalina competițiilor de cupă mondială unde îi pot vedea pe marii campioni la sanie, ci și de experiențe similar întrun sport care se numește SnowTube (practicanții coboară în pantă pe un tunel de zăpadă, special amenajat, folosindu-se de o sanie construită dintr-un colac de cauciuc).

În Țara Dornelor sunt și alte patru pârtii de schi cu diferite grade de dificultate, destinate exclusiv turiștilor:
Dealu Negru – 3.200 m lungime, diferență de nivel de 400 m, Dealu Runc (cu teleferic) – 5.000 m lungime,
Pârtia Parc – 1.200 m lungime, cu o diferență de nivel de 200 m și o înclinație de 28,5%, și Pârtia Poienița (pentru începători) – 550 m lungime, cu 50 m diferență de nivel. Clubul Sporturilor de Iarnă Vatra Dornei le oferă turiștilor toate informațiile, iar copiilor din zonă le asigură antrenamente de specialitate și participări la concursuri naționale.

Credit foto: Cristian Vasile

În Țara Dornelor, dincolo de frumusețile naturale și de tradițiile bine păstrate, se află o bucată vie de istorie a României a cărei valoare este inestimabilă: caii huțuli.

Este vorba despre o rasă de cai mici (maximum 150 cm, 400 kg) originară din Munții Carpați, a cărei primă menționare istorică datează din 1606, într-o lucrare de profil numită „Hippica”. Acești cai au fost rescuți pentru muncă – transport de mărfuri, cel mai adesea, pe cărările înguste de munte – și sunt foarte disciplinați și liniștiți.
Tocmai de aceea huțulii sunt folosiți în turismul ecvestru și la călărie pentru copii. În Țara Dornelor se poate face turism ecvestru, cu însoțitor, în Parcul Național Călimani, iar turiștii pot descoperi din altă perspectivă frumusețile locale precum Rezervația Geologică „12 Apostoli” sau Călimanul Cerbului, dar și alte locuri minunate.

Pe drum, însoțitorul le va povesti despre această rasă de cai a cărei valoare este inestimabilă, astăzi existând mai puțin de 3.500 de cai huțuli în lume. Numele lor vine de la o populație care a locuit și în zona Oușor, huțulii, unul dintre cele mai misterioase și mai interesante grupuri de oameni ai munților de la noi, despre originea cărora etnologii nu știu foarte multe nici în aceste vremuri.

O populație despre care se spune că era mândră și foarte tăcută și care l-a fascinat și pe Mihai Eminescu care credea „că ar fi urmaşii unor triburi dace slavizate”, spre deosebire de toate triburile din jurul lor care s-au romanizat parţial, dând astfel naştere românilor.

Vorbim deci despre o rasă de cai cu adevărat arhaică, apreciată în mod deosebit nu doar în zonă (unde calul a fost un sprijin real pentru familiile oamenilor de la munte), ci şi la nivel internațional. În 1994 s-a înființat Federația Internațională a Huțulului, care are drept obiectiv conservarea acestei rase, România având cele mai multe astfel de cabaline.

Deşi dintr-o rasă mică, caii huţuli sunt rezistenţi, au forţă și robusteţe. Sunt cai vânjoşi, cai tipici de munte, motiv pentru care au fost folosiţi de diferite armate pentru transportul alimentelor, al armamentului, al muniţiilor sau al răniţilor. Rezistă foarte bine la temperaturi scăzute, căci în aceste locuri iarna se înregistrează frecvent temperaturi mai mici de -30 de grade Celsius.

Dacă ajungeți în zonă, rezervați-vă o jumătate de zi pentru turism ecvestru, pentru a descoperi în Parcul
Național Călimani o parte din istoria vie a lumii. Instructorii sunt pregătiți să primească și turiști care nu sunt practicanți ai echitației, iar caii sunt foarte prietenoși și liniștiți.

Credit foto: : Teodora Maftei

Tare mult ne mai place să batem cărările la pas și să ne bucurăm de aerul tare al dimineții. Iar Vatra Dornei are o mulțime de locuri care te fac să uiți de tine, de griji și te învață să te bucuri din nou de lucrurile simple.

Tu când ai văzut ultima oară o floare de colț sau o pajiște plină de clopoței albaștri, garofițe, vulturici de Pojorâta sau valerine grecești? În Rezervația naturală Pietrosul Broștenilor din Cheile Zugrenilor, la 20 km în aval de orașul Vatra Dornei, poți descoperi toate aceste mici nestemate ale naturii. Pe drum vei putea admira numeroase vârtejuri, repezișuri și ochiuri adânci de apă, ca să nu mai vorbim despre Colțul Acrii, Piatra lui Osman, Grindul Pușcatei, Râpa Scara, Stânca Coifului, stâncile cu forme surprinzătoare.

Trebuie să vă mai spunem că Rezervația naturală Pietrosul Broștenilor se află în cel mai impresionant sector al Râului Bistrița, unde apa și-a creat drum, prin muncă milenară, între Masivul Giumalăului și zidul uriaș al Pietrosului Bistriței. Zona este deosebit de pitorească prin sălbăticia stâncilor și a florei.

Nici la capitolul faună Rezervația naturală Pietrosul Broștenilor nu duce lipsă de elemente notabile. Ai șansa să vezi ciocănitoarea de munte, tritonul carpatic, vipera de munte, dar sperăm să nu te întâlnești și cu ursul brun.

Dacă mergi ceva mai la nord, vei ajunge la Piatra Țibăului, un monument al naturii unde se află o împresionantă formațiune geologică alcătuită din roci de culoare roșu-gălbui și cenușiu-verzui, dar nu numai.

Și pentru că nu vrem să facem diferențe, vă spunem că Vatra Dornei găzduiește atât Arii protejate de interes național cât și Arii naturale protejate de interes comunitar, despre care nu vă spunem mai multe acum, dar vă invităm să le descoperiți la pas, într-un weekend senin de toamnă.

Sunteți curioși cum era vremea în urmă cu multe veacuri pe aceste meleaguri? I-ați spus vreodată „La mulți ani!” unui arbore? Știți ce se întâmplă de ziua lui? Aveți idee cum arată cartea de identitate a unui copac? Care e cea mai evidentă deosebire dintre un brad și un molid? Cum contribuie mesteacănul la un „sound” curat? A plouat cu întrebări când am ajuns în Pădurea Pedagogică de la Tășuleasa Social și am plecat de acolo cu tot atâtea răspunsuri.

S-o luăm metodic și cu amănunte, ca niște veritabili absolvenți de pedagogie silvică. Așa cum se pot considera toți cei care au trecut măcar o dată prin tabăra de voluntari, au sporovăit despre revegetare, reîmpădurire și puieți, s-au rătăcit câteva minute prin labirintul inițiatic din pădure și au sărit cam cât un jder într-o groapă de nisip unde îți poți compara performanțele cu cele ale faunei din regiune.

Acum patru secole, vremea era… Fiți pe pace, n-o să urmeze o lungă și modernă prelegere despre încălzirea globală! Ci doar o revelație, iscată de ghidul nostru de la Tășuleasa, un tânăr bărbos, în tricou, cu blugii tăiați și tobă de carte.Am spus tobă? Păi, așa cum scrie pe un panou pe care ni-l indică simpaticul ghid, lemnul de mesteacăn e folosit și la tobe.

Sound”-ul acela curat al percuției ar trebui să facă o reverență în fața tobelor din mesteacăn, întrucât acesta e ideal în studiourile de înregistrare. Tobele din mesteacăn produc un sunet foarte puternic pe frecvențele joase și înalte, de unde și utilizarea frecventă. Dar să revenim la copacul-meteorolog.

Practic, orice copac mai în vârstă îți poate spune exact ce vârstă are. „Cartea de identitate” a arborelui se găsește în inelele din secțiunea sa.

Grație „traducerii” ghidului nostru, am aflat de la un brad care fusese doborât de fulger că la 1.600 a fost o iarnă grea (în funcție de cât e de întunecată nuanța inelului, afli condițiile meteo dintr-o perioadă dată).

O să râdeți, dar cititorii pricepuți în inelele copacilor știu și domiciliul acestora: tot inelele indică dacă respectivul arbore a fost amplasat la marginea sau în interiorul pădurii!

Când e Ziua Arborelui a fost ușor să ținem minte. E 28 martie, dar nu data e cea mai relevantă, ci cum se
petrece la această aniversare: se plantează puieți. Pentru că cei ce vor veni după noi trebuie să se bucure de păduri așa cum o facem noi înșine acum.

Și să învețe, tot în mijlocul naturii, să deosebească molidul de brad: întâi de toate, primul e mult mai răspândit (22% din fondul forestier național, față de 5%). În al doilea rând, dincolo de culoare, de acele care înțeapă sau ba, la Tășuleasa am deprins un truc care te face să recunoști un molid din prima: conurile sunt aplecate, în timp ce la brad sunt ridicate.

În Pădurea Pedagogică am făcut un slalom printer pepiniere, liane, copaci-record (cel mai gros, cel mai înalt) și veverițe zburătoare.

La finalul slalomului, după câteva ceasuri memorabile petrecute în acest refugiu verde fără seamăn în Europa răsăriteană, am descoperit actualitatea expresiei „codrul e frate cu românul” și, mai ales, faptul că aceste cuvinte vor avea noimă și în viitor.