În Țara Dornelor se poate deschide, în regim de urgență, o societate de reabilitare a clișeelor pozitive. Aici chiar sunt adevărate. Ceea ce se învață – îndeobște – despre români în manualele școlare (că sunt oameni harnici, ospitalieri, curajoși, demni, liberi), aici e valabil.
Să le luăm pe rând.
Dornenii sunt harnici. E de-ajuns, tranzitând Țara, să privești înspre căpitețele de fân. E de-ajuns să vezi, mergând din sat în sat, că oamenii sunt la câmp, la muncă, nu la cârciumă. În munți, cine nu muncește moare de foame. Nu e cazul.
Text de Andrei Crăciun
Foto de Andrei Radu
Dornenii sunt ospitalieri. De-altfel, așa cum ne mărturisește un localnic, aici nu există obiceiul să-ți ții casa încuiată. Acest obicei apare dincolo de Suceava. În Țară, oamenii își țin porțile deschise.
Dornenii sunt curajoși. S-au opus colectivizării în comunism. Și-au păstrat munții ai lor, cu tot ce a decurs de aici.
Dornenii sunt demni. Știți câți oameni au cerut ajutor social în Ciocănești în ultimii ani? Doi. Și nici aceia nu sunt de-ai locului. Au venit de pe la Botoșani.
Dornenii sunt liberi. Având în vedere istoria zbuciumată a regiunii bucovinene, aflată secole la rând sub dominație habsburgică, dornenii și-au păstrat pofta de a fi liberi și mândria de a fi români. De a trăi exact așa cum spun clișeele pozitive despre noi că trăim, și cum prea puțin se întâmplă în restul României.
